Așezată la poalele munților Zărandului, la intersecția unor importante drumuri comerciale care leagă Banatul de Ardeal, dar și pe malul Mureșului, fiind port, Lipova a avut un important rol economic, comercial și politic, ceea ce i-a favorizat dezvoltarea socială, ajungându-se în evul mediu la „alcătuiri sociale ample și de o deosebită luxură chiar”1. Într-un act papal din 1218 se amintește de un centru de comerţ cu sare, existând totodată şi un port la râul Mureş.

„Datorită poziției sale geografice Lipova bloca în mod eficient intrarea în Valea Mureșului și domina în același timp, căile principale de acces în această regiune. Asfel se explică locul important pe care îl ocupa în sistemul de apărare a Banatului Timișoarei și Transilvaniei împotriva atacurilor otomane”

„Decăderea rangului Lipovei se explică și a urmat îndeaproape destinul zonei ajunsă un teritoriu disputat de Poartă și Habsburgi, destin care a fost departe de a favoriza dezvoltarea ascendentă a orașului, decăzut în cele din urmă la statutul de târg, un statut pe care nu l-a putut depăși nici în secolul al XIX-lea, cu toate progresele economice și demografice înregistrate.”

Cercetând istoria lumii rurale și a mentalității acesteia am avut ocazia să găsim în arhive și biblioteci informații referitoare la Podgoria Miniș Măderat și viticultura arădeană. Am fost mirați de bogăția acestei zone, de patrimoniul său material și imaterial, de o lume care în cea mai mare parte a dispărut pe parcursul secolului al XXlea. Cunoscând aceste informații, în ultimii doi ani am adunat materialele care au fost sintetizate în acest volum. Lucrarea este bazată pe informații din arhive, dar și dintr-o serie de lucrări care s-au scris încă de la sfârșitul secolului XIX-lea, se mai adaugă și informați din presa vremii. În redactarea acestei lucrări am folosit și numeroase imagini prin care să aducem în centrul atenției o lume care este pe cale de dispariție, conace, castele și vile construite încă din secolul al XVIII-lea care acum sunt abandonate și ruinate și care așteaptă să fie salvate. Menționăm că imaginile provin din diferite publicații vechi cu caracter monografic, dar și din paginile unor monografii recente, cum este cazul celor ale Păulișului și Covăsînțului. Alte imagini sunt de la unii colecționari și amintim în acest sens pe cei doi colecționari arădeni, Puiu Emilian Valea și Vasile Faur, cărora le mulțumim pentru materialele puse la dispoziție. Se mai adaugă și o serie de materiale identificate pe diferite site-uri și în diferite biblioteci. Toate acestea reprezintă o muncă al cărei scop principal este recuperarea unui patrimoniu aflat pe punctul de dispariție. Sperăm că lucrarea, prin informațiile sale, poate servi la valorificarea patrimoniului local și poate ajuta la dezvoltarea economică și culturală a zonei.