Inițiativa Urbană Europeană (European Urban Initiative) este un instrument esențial pentru orașele de toate dimensiunile, creat în scopul sprijinirii acestora în construirea capacităților, în lărgirea cunoștințelor, în dezvoltarea de soluții inovatoare, eventual în parteneriat, pe domeniile de interes ale Uniunii Europene.
Finanțată de către Uniunea Europeană, cu un buget de 450 milioane EUR pentru perioada 2021-2027, Inițiativa Urbană Europeană creează și oferă oportunități pentru implementarea strategiilor urbane curajoase, pornind de la argumentul conform căruia „orașele trebuie să fie implicate în proiectarea și implementarea răspunsurilor politice la provocările lor locale”. (vezi https://www.urban-initiative.eu/what-european-urban-initiative).
Așadar, Inițiativa Urbană Europeană oferă asistență după cum urmează:
- Sprijină autoritățile urbane cu până la 80% cofinanțare directă și până la 5 milioane EUR FEDR, permițând orașelor să testeze ideile lor inovatoare;
- Consolidează capacitățile orașelor privind conceperea „strategiilor, politicilor și practicilor de dezvoltare urbană durabilă într-un mod integrat și participativ”;
- Oferă accesul la cunoștințe de specialitate, orizontale și tematice, în special privind dezvoltarea urbană durabilă.
În acest context, această toamnă ne aduce un apel de proiecte interesant, „Capacity Building – Peer Reviews”, deschis în perioada 1 Octombrie – 13 Noiembrie 2024, prin care orașele sunt sprijinite să-și îmbunătățească proiectarea și implementarea strategiilor lor de dezvoltare urbană durabilă, printr-un proces de evaluare comparativă și de învățare între egali: fiecare evaluare inter pares implică un oraș în curs de evaluare (beneficiar principal) care lucrează cu evaluatori din maxim șase alte orașe (beneficiari secundari) pentru a aborda diferitele provocări în dezvoltarea, implementarea sau monitorizarea unei strategii de dezvoltare durabilă eficiente. (vezi https://www.urban-initiative.eu/capacity-building/peer-reviews/call-autumn2024).
Pentru a-și identifica provocările și nevoile specifice, orașele interesate pot consulta raportul Joint Research Council (European Commission) intitulat „Handbook for Sustainable Urban Development Strategies”. (vezi https://urban.jrc.ec.europa.eu/strategies/handbook-sud/).
PENTRU CE AVEM NEVOIE DE DEZVOLTARE DURABILĂ/SUSTENABILĂ?
În acest sens, vă supunem atenției câteva idei pentru analiză și dezbatere:
- „Viața cotidiană” și sustenabilitatea de fiecare zi
Tema orașului sustenabil (durabil) poate fi abordată util prin adoptarea de puncte de vedere și metodologii diferite.
Luând dimensiunea cotidiană a existenței noastre ca punct de referință, aceasta are două semnificații complementare: în primul rând „lumea văzută de cei care trăiesc în ea” și în al doilea rând, sistemul socio-tehnic, care poate fi operat prin intermediul „strategiilor de intervenție de jos în sus”, pornind de la mediul local.
”Lumea văzută de cei care locuiesc acolo”, în era rețelelor globale de comunicații, nu mai are limite geografice precise. Cotidianul despre care vorbim poate fi definit drept contextul de acțiune al unui individ. După cum scrie Laura Balbo, „cotidianul nu este… sfera «familiarului» în sensul rutinei, de ceea ce luăm de bun, de neimportant. Este mai degrabă dimensiunea spațiu-timp a fiecărui actor social care concepe, articulează și realizează strategii, adăugând inventiv momente la momentele adaptative. Din acestea sunt alcătuite, în mare măsură, proiectele noastre de viață.”
Din perspectiva „sustenabilității”, nevoia de reinventare a „cotidianului” crește enorm, apărând întrebări complexe, precum: Ce înțelegem prin sustenabilitate/dezvoltare durabilă? Cum afectează cultura sustenabilitatea? Cum ar putea fi viața într-o comunitate/societate sustenabilă?
- Dezvoltare sustenabilă, dezvoltare durabilă, oraș sustenabil
Dezvoltarea sustenabilă are ca punct de plecare definiția Comisiei Globale pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) din 1987 și presupune acoperirea nevoilor prezentului fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și acoperi propriile nevoi. Această primă abordare a fost ratificată și promovată de către Organizația Națiunilor Unite, cu ocazia Summitului Pământului din 1992. În prezent, dezvoltarea sustenabilă presupune mai ales integrarea dintre economic, social și mediu.
Dezvoltarea durabilă nuanțează puțin cele afirmate mai sus, subliniind ideea de a asigura pe un timp îndelungat viitorul generațiilor și al echilibrului ecologic cu o condiție sine qua non a dezvoltării economiei mondiale; ea presupune însă și obiective noi: climat de pace, justiție socială, regimuri politice democratice.
„Agenda 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă”, adoptată de către toate statele membre ONU în 2015, oferă un plan comun pentru pace și prosperitate pentru oameni și planetă, acum și în viitor. În centrul său se află cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), care reprezintă un apel urgent la acțiune din partea tuturor țărilor – dezvoltate și în curs de dezvoltare – într-un parteneriat global. Potrivit Obiectivului Nr. 11 – Orașe și comunități durabile, sunt avute în vedere următoarele ținte de atins: locuințe sigure la prețuri accesibile, sisteme de transport sustenabile la prețuri accesibile, urbanizare incluzivă și sustenabilă, protejarea patrimoniului cultural și natural, reducerea efectelor adverse ale dezastrelor naturale, reducerea impactului orașelor asupra mediului înconjurător, asigurarea accesului la spații verzi publice și incluzive.
- Idei și scenarii de viață urbană
Către o societate regenerativă – dintr-o societate/comunitate unde condiția normală este creșterea producției și a consumului, trebuie să ne mișcăm către o societate capabilă să se dezvolte prin restaurarea calității mediului fizic (înconjurător) și socio-cultural. O societate/comunitate/economie regenerativă pune în valoare și sprijină creativitatea și inițiativele tuturor membrilor săi, potențialul tehnologic, organizațional, antreprenorial astfel încât aceștia să devină agenți ai sustenabilității în sens larg.
Un proces social de învățare – tranziția către sustenabilitate va fi un proces de învățare socială și culturală care, având în vedere dimensiunea schimbării, va trebui să fie atât larg răspândit, cât și bine articulat, cu toate că drumul va fi cu siguranță lung și plin de obstacole.
Principala arenă a tranziției către sustenabilitate vor fi orașele și schimbarea stilurilor de viață. Orașul viitorului va fi un rezultat al alegerilor conștiente, al numeroaselor evenimente și al diferitor întâmplări. Noi stiluri de viață, noi idei de bunăstare, noi forme de viață cotidiană, noi forme de socializare…
Spre o nouă idee de bunăstare. Ideea de bunăstare este o construcție socială: se conturează în timp în funcție de diverși factori. Ideea de bunăstare dominantă astăzi în Vest și răspândită pe scară largă în toată lumea s-a născut o dată cu revoluția industrială. S-a schimbat o dată cu evoluția societății și apare acum ca un set articulat de viziuni, așteptări și criterii de evaluare care suferă o adaptare continuă. Întrucât actuala idee de bunăstare duce la un consum nesustenabil de resurse de mediu, apar treptat alte idei de bunăstare. Timpul și modul în care se va produce această transformare sunt încă complet deschise. Problema noastră comună este de a permite schimbării să aibă loc în cel mai puțin dramatic mod posibil. Cu alte cuvinte, mai degrabă prin atracția către noi oportunități și idei de bunăstare decât ca răspuns la evenimente catastrofale.
Viață de zi cu zi durabilă? Comportamentul individual și opțiunile de cumpărare nu pot modifica în sine formele fizice și sociale ale orașului. Dar transformarea sistemelor complexe impune ca sistemul existent să fie pus sub tensiune de atâtea activități încât, prin exercitarea unui fel de presiune din interior și la o scară „micro”, să se pregătească condițiile pentru o „macro” schimbare. Limitele create de alegerile noastre anterioare pot fi forțate. Ceea ce există deja poate fi reinventat în vederea unor noi utilizări, precum și tehnologia și abilitățile organizaționale actuale pot deschide noi oportunități. Toate acestea pot genera condițiile culturale și operaționale pentru soluții cu totul noi – poate neînchipuite până acum – și forme de viață durabile.
Cum trăiești într-un oraș sustenabil? Cum pregătești hrana? Cum ai grijă de lucruri și de casă? Cum lucrezi? Cum studiezi? Cum te miști în jur? Cum folosești energia și cum o produci? Câtă verdeață există și cum este îngrijită? Putem presupune că pot fi răspunsuri diferite și oarecum fluide la aceste întrebări în imaginarea unui oraș sustenabil: (aproape) orice se poate face (aproape) oriunde și în moduri complet diferite. Pe de altă parte, această viață de zi cu zi fluidă necesită o nouă generație de servicii, care minimizează consumul de resurse de mediu și promovează noi forme de socializare, dacă nu, va fi nesustenabilă pe plan social și de mediu. Aceasta duce la propunerea unui oraș policentric, sustenabil, și la rețele de centre multi-servicii capabile să răspundă în mod durabil la cerințele societale contemporane.
- Sustenabilitate versus Securitate Societală
Conceptul a apărut în contextul Școlii europene de securitate, în anii ’70-’80, reprezentată de institute precum COPRI (Copenhaga) sau SIPRI (Stockholm).
În înțelegerea lui Ole Waever, societatea este o entitate umană rezultată în urma unui proces de conviețuire și asociere între oameni și grupuri ce poartă o serie de atribute comune (rasă, etnie, limbă, istorie, geografie) și care dau expresie unor sentimente comune (identitate, simboluri, valori).
Sociologia clasică europeană (Spencer, Durkheim, Tönnies) evidențiază: caracterul contractual al societății – indivizii sunt reuniți în cadrul unei societăți prin intermediul unui contract de asociere pe baze individuale, pe baza unei decizii conștiente și raționale; caracterul moral și organic al societății – este o uniune morală între indivizi și grupuri, care capătă propria sa individualitate ce se transmite de la o generație la alta.
La Ferdinand Tönnies – societatea este asociere și comunitate în același timp, este o entitate cu propria sa identitate. La Max Weber – „o națiune este o comunitate de sentiment care se va manifesta în mod adecvat sub forma unui stat propriu; de aceea, o națiune este o comunitate care în mod normal tinde să genereze propriul său stat”.
Statul este parte a societății; societatea este mai mult decât statul, este „cealaltă” parte (Imanuel Wallerstein). Societatea este o alternativă la stat și sursa ultimă de legitimare a acestuia. În această situație,
– securitatea statului nu este întotdeauna și securitatea societății;
–securitatea societală se referă la acele amenințări la adresa fundamentelor statului, în primul rând de natură morală.
- Sustenabilitate versus Securitate Umană
Conform Raportului UNDP din 1994, securitatea umană este „protejarea centrului vital al tuturor vieților umane în moduri care adâncesc libertățile umane și împlinirea umană. Securitatea umană înseamnă protejarea libertăților fundamentale – libertăți care sunt esența vieții. Ea înseamnă protejarea oamenilor de amenințări și situații critice (severe) și răspândite. Ea înseamnă folosirea proceselor care construiesc pe aspirațiile și punctele tari ale oamenilor. Înseamnă crearea de sisteme politice, sociale, de mediu, economice, militare și culturale, care împreună asigură oamenilor supraviețuirea, stilul de viață și demnitatea.”
Dr. Irina Ionela Pop,
popirina2023@gmail.com
