Istoricul şi arheologul Volker Wollmann s-a născut la Sibiu în 17 februarie 1942, a urmat Şcoalaelementară şi medie mixtă la Sebeş, pentru ca, în perioada 1959-1964, să studieze la Facultatea de

Istorie-Filozofie a Universită/ii „ Babeş-Bolyai” din Cluj, specialitatea: Istorie universală şi
arheologie.
Îşi desfăşoară activitatea de profesor de istorie în Reşiţa, doar pentru un an, ca, mai apoi, să
devină directorul Muzeului Raional din aceeaşi localitate. Înfiinţează secţia de istorie a mineritului şi a
metalurgiei din Banatul Montan în cadrul Muzeului Orăşenesc Reşiţa, însă preocupările arheologice
sunt ţelul său, motiv pentru care, între anii 1967-1988 îşi desfăşoară activitatea ca cercetător ştiinţific la
Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca.
Membru în colectivul epigrafie care a editat „Inscripţiile Daciei Romane”, participă la
numeroase şantiere arheologice, pasiunea şi seriozitatea determinându-l ca în anul 1983 să iniţieze

şantierul arheologic de la Roşia Montană (Hăbad-Brădoaia), unde s-a descoperit un crâng sacru (lucus)
aparţinând inerilor de origină illyră stabiliţi laAlburnus Maior.
Un loc important în cadrul cercetărilor arheologului Volker Wollmann îl ocupă istoria
arheologiei din Transilvania, lucrări finalizate în monografia dedicată arheologului Johann Michael
Ackner (1984), şi într-un volum cuprinzând corespondenţa între arheologi de seamă în secolele XVIIIXIX
(1983), precum şi studii despre activitatea arheologico-epigrafică a lui: Martin Opitz, Ignaz
Reinbold, Johann F. Neigebaur, Teglas Istvan ş.a.
În noiembrie 1983 susţine teza de doctorat, cu titlul Mineritul metalifer, exploatarea sării şi
carierele de piatră din Dacia Romană, conducător ştiinţific Ion I. Russu, recunoaşterea internaţională
venind odată cu numirea sa ca şi corespondent naţional al României în cadrul Comitetului Internaţional
pentru protejarea patrimoniului industrial (The International Commites fort the Conservation of the
Industrial Heritage ).

Devine Director al Muzeului Transilvănean din Gundelsheim (Germania), care a încheiat relaţii
de parteneriat cu Muzeul Judeţean de Etnografie din Braşov şi cu Muzeul ASTRA din Sibiu; organizează expoziţii şi publică numeroase cataloage.
Volker Wollman devine membru de onoare al Institutului de Arheologie Industrială din Roma,
înfiinţat de Bruno Corti; primeşte Premiul Academiei „Vasile Pârvan” pentru monografia: Johann
Michael Ackner; accede ca membru în Consiuliul de conducere a mai multor instituţii culturale ale
saşilor transilvăneni în Germania şi este numit consilier ştiinţific la Fundaţia Saşilor Transilvăneni
(Miinchen).
În anul 2011 devine Cetăţean de Onoare al Municipiilor Sebeş şi Brad, ca mai apoi, spre finalul
anului sa fie decorat cu Ordinul Crucea Federală de Merit al Statului German.
Mereu în activitate creatoare, profesorul şi cercetătorul Volker Wollmann mai are încă multe de
spus şi de dăruit culturii europen, şi continuă să contribuie activ la propăşirea cunoaşterii şi colaborării
germano-române.

• Înaltul titlu, DOCTOR HONORJS CAUSA oferit de către Universitatea
„ 1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, oferit în 27 mai 2015, vine doar să confirme înalta apreciere a
prestaţiilor Domniei sale în mediul academic romînesc, chiar în Alma Mater Apulensis.
Revine în atenţia specialiştilor dar şi a publicului larg, iubitor de etnografie şi istorie, o suită de
cercetări ce valorifică incursiuni ştiinţifice de teren dar şi analize arhivistice, corelate unor tematici de
tip restitutio etnographiae şi historiae. Lucrarea cercetătorului german Volker Wollmann, extinsă pe
patru volume, devine un exemplu solid pe această direcţie. (…)

Volumul IV, finanţat de către Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Secretariatului
General al Guvernului României prin intermediul Forumului Democrat al Germanilor din România,
apare la Editura Honterus din Sibiu în anul 2014 şi cuprinde 404 pagini, şi este structurat în şase capitole şi
prezintă patrimoniul industrial provenind de la transportul urban în comun, iluminatul public, podurile
rutiere, băile comunale, construcţii utilitare, instalaţii şi atelaje ale pompierilor şi cântarele comunale publice
şi, nu în ultimul rând monumente de arhitectură industrială, iar la final Bibliografia ne prezintă
enciclopedii şi lucrări cu caracter general, sinteze şi lucrări pe teme diverse, precum şi o bliografie
structurată pe capitole, urmând apoi un indice de localităţi.
Patrimoniul preindustrial şi industrial în România, volumul IV, debutează cu prezentarea
edificiilor şi instalaţiile de utilitate publică, cele şase capitole fiind:

Capitolul 1 – Patrimoniul industrial provenind de la transportul urban în comun
Capitolul 2- Relicve de patrimoniu industrial provenind de la iluminatul public
Capitolul 3 – Podurile rutiere- bunuri de patrimoniu preindustrial şi industrial

Capitolul 4 – Băile comunale, o importantă categorie de edificii de utilitate publică
Capitolul 5 – Construcţii utilitare, instalaţii şi atelaje ale pompierilor, cu valoare de patrimoniu tehnic
mobil şi imobil
Capitolul 6-Cântare publice (comunale).

Reprezentând o lucrare de sinteză, definiri conceptuale şi procese tehnice completate de
reprezentări fotografice (ele însele fiind excelente argumente ce susţin argumentaţia ştiinţifică) cele
patru volume reprezintă o investigaţie ştiinţifică necesară ce evoluează pe câteva direcţii importante,
subsumate noţiunilor ordonatoare de patrimoniu preidustrial şi industrial românesc.
Imaginile alese pentru ilustrarea celor patru volume sunt atât calitativ, cât şi cantitativ mai mult
decât suficiente pentru a transforma tomurile în carte-document ce trebuie consultată de cei interesaţi de subiectul procesului de industrializare.

Liliana OPRESCU, Lucian Nicolae ROBU, în „Cibinium”, tom 15, 1985, pp. 276-279

P.S. Între timp, monumentala operă a lui Volker Wollmann a ajuns la volumul al X-lea, publicat în 2022 la aceeași editură Honterus din Sibiu.

Mai multe informații la: https://www.facebook.com/share/p/ZV3g45PYT3kCZPxx/

https://biblioteca-digitala.ro/?articol=82461-volker-wollmann-patrimoniul-preindustrial-si-industrial-in-romania-vol-iii-sibiu-editura-honterus-2012–cibinium–xv-2015