Institutele de credit și băncile românești apărute în mediul rural încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea se vor remarca printre instituțiile cele mai importante ce au susținut nevoile societății românești. Aceasta trecea printr-un proces de modernizare, dar se confrunta și cu o serie de probleme, care s-au intensificat la începutul secolului al XX-lea, când clasa politică maghiară punea în practică măsurile cele mai dure de deznaționalizare.
Un rol important în zona Lipovei l-a avut Lipovana, institut de credit și economii societate pe acțiuni din comitatul Timiș, înființată în 1893 cu un capital de 50.000 de florini. În anii care au urmat institutul s-a dezvoltat rapid, un rol important avându-l intelectualul bănățean Alexandru Mocioni, care a fost implicat în conducerea băncii. Aceasta s-a dezvoltat la sfârșitul secolului XIX, fapt ce a determinat ca majoritatea comunelor bisericești din protopopiatul Lipovei să dețină acțiuni și depuneri la Lipovana.
Încă din primul deceniu de activitate, institutul a susținut diferite cazuri filantropice, banii fiind alocați prin intermediul „fondului de binefaceri”. Au fost acordați bani elevilor silitori din inspectoratul Lipovei, iar la sfârșitul anului școlar conducerea băncii cumpăra cărți pentru premierea elevilor.
Bani ajunși în „fondul de binefaceri” reprezentau o anumită proporție din venitul curat obținut. Aceștia erau puși la dispoziția conducerii institutului, care îi putea aloca pe parcursul anului în funcție de solicitările depuse sau problemele apărute. Au mai fost acordate ocazional sume pentru ridicarea școlii de fete din Arad sau a gimnaziului din Brad sau a unor internate la Arad, Timișoara și Bran, corespunzătore cerințelor impuse de legislația maghiară.
Activitatea caritabilă a institutelor de credit din părțile Aradului a fost subiectul unor cercetări în cadrul unei burse postdoctorale și se poate găsi prezentată în articolul Contribuția institutelor de credit românești din părțile Aradului la modernizarea societății românești, accesibil la link-ul: