Ioan Hozanu s‑a născut la 6/18 august 1846 la Şoimoş. Clasele primare le‑a urmat în satul natal. Rămas orfan de ambii părinţi, este îndrumat pe calea învăţăturii de părintele paroh Moise Magdu, la Gimnaziul maghiar din Arad. Aici urmează studiile gimnaziale până la terminarea clasei a VI‑a. Ultimele clase de liceu le face la liceul din Beiuş, în limba română. După examenul de maturitate (bacalaureat), pe care l‑a trecut cu menţiunea preclarus et laudabilis, se reîntoarce la Şoimoş. În casa tutorelui său, discuţiile în legătură cu viitoarea carieră au luat un curs nou.
Părintele Magdu insista cu tot dinadinsul ca fiul său sufletesc să urmeze teologia, dar Ioan Hozanu era hotărât să urmeze medicina, astfel că la finalizarea studiilor liceale urmează cursurile de medicină la Universitatea din Viena (1865‑1873). După absolvirea studiilor de medicină, în baza pregătirii sale de până atunci, a fost numit medic secundar la Spitalul Wieden, care avea patru secţii: medicină internă, chirurgie, boli de femei şi oftalmologie. După o practică de doi ani, ajunge în anul 1875 asistent, câştigându‑şi o frumoasă reputaţie atât printre şefii şi colegii săi, cât şi în rândurile publicului. La recomandarea doctorului Lindhardt, directorul Spitalului Wieden, Ioan Hozanu ajunge asistent la stabilimentul de hidroterapie Brunlbad din Viena. Pe lângă noua slujbă la Băile Grafenberg, Ioan Hozanu şi‑a asumat în continuare postul de asistent atât la Wiedner Krankenhaus, cât şi la Brunlbad. Perspectiva de a crea noi posibilităţi de afirmare nu numai hidroterapiei, ci şi izoterapiei, l‑a determinat să accepte preluarea conducerii stabilimentului Grafenberg (1878).
Ioan Hozanu a fost un prieten apropiat atât al lui Ioan Slavici, pe care îl cunoștea din timpul studiilor gimnaziale de la Arad, cât și al lui Mihai Eminescu. Slavici relatează chiar că a făcut cunoștință cu Eminescu la Viena, în timpul studiilor universitare, prin intermediul lui Ioan Hozanu.
A luat parte şi la viaţa naţional‑bisericească, fiind ales deputat în sinodul diecezan al eparhiei Aradului între anii 1893‑1896, deplasându‑se în acest scop de la Viena la Arad. În anul 1900 părăseşte pentru totdeauna plaiurile romantice ale Sudeţilor, stabilindu‑se la Braşov. A murit la 3 aprilie 1909, la Braşov.
