
Fotografii de Maria Alexandra Pantea/Photos by Maria Alexandra Pantea
Biserica Romano-Catolică din Lipova a fost construită între anii 1888-1889, după planurile arhitecților Leopold și Wilhelm Urschütz din Arad și Eduard Reiter din Timișoara, purtând o îmbinare armonioasă a stilurilor neoclasic, renascentist și baroc. Este a patra biserică a parohiei catolice din Lipova, prima datând din secolul 13, ulterior demolată; a doua, dedicată Sf. Ludovic din Toulouse, ridicată în anul 1325, după cum ne arată Cronica Pictată de la Viena, a fost incendiată și demolată în 1551 sub ocupația otomană; a treia biserică, construită în anul 1749 și mărită în 1778, închinată Sf. Ioan de Nepomuk, devine neîncăpătoare și este demolată parțial în anul 1888 în vederea reconstrucției. Din această ultimă biserică se mai păstrează fațada și turnul, până la înălțimea de 12 metri.
Actuala biserică, de două ori mai mare decât biserica veche, era destinată celor aproape 6000 de credincioși romano-catolici ai Lipovei, mai cu seamă germani și maghiari. Biserica păstrează hramul Sf. Ioan de Nepomuk, Ocrotitorul Banatului, icoana sa, cu o vechime de peste 250 de ani, aflându-se și astăzi pe altarul mare al bisericii. Pictura interioară cuprinde fresce de o valoare inestimabilă, operă a unor pictori italieni. Altarul mare și altarele secundare adăpostesc statuile Sf. Gerard de Sagredo (+1046), primul episcop catolic al Banatului, a Sf. Elisabeta de Thuringiași Ungaria, a Inimii Mântuitorului și a Fecioarei Maria din Lourdes. La intrarea în biserică se remarcă statuia din terracotta a Sf. Ioan de Nepomuk, care a străjuit sute de ani malul Mureșului, lângă podul vechi. Orga mecanică cu tuburi, construcție a meșterului Anton Dangl din Arad,
datează din anul 1874. Cele trei clopote ale bisericii sunt vechile clopote ale Domului din Timișoara, aduse aici în anul 1999.
Casa parohială situată în stânga bisericii a fost ridicată în anul 1888, prin mărirea casei parohiale celei vechi, datând din sec. XIX.
Tot în acele timpuri a fost construită școala parohiei romano-catolice (existente în 1735), aflată în dreapta bisericii, pe colțul străzii.
